• [English version below]  

De ani de zile ma catar aproape in fiecare iarna in Muntii Retezat pe peretele Bucurei II.

Acum doua ierni insa, am devenit interesat de parcurgerea traseului Frontal de pe fața nordica a peretelui. Stiam ca traseul fusese deshis de catre Zsolt Torok si Raul Clepcea in vara anului 2005. Apoi, Zsolt mi-a zis ca nu incercase traseul pe timp de iarna si ca nici nu stia de cineva care sa-l fi incercat. Pentru mine ideea de a incerca acest traseu iarna incepea sa prinda roade dar mi-a luat aproape doi ani până când m-am convins ca sunt pregatit sa il incerc.

Alex a fost dispus sa ne unim fortele pentru ziua de luni si sa incepem saptamana cu o portie de catarat de iarna si mult aer curat 🙂 . In weekend a nins o cantitate insemnata de zapada dar prognoza pentru ziua de luni arăta foarte bine cu cer senin, vânt foarte puțin și temperaturi placute pentru aceasta perioada a anului.

Alex mi-a zis ca in tura aceasta e randul sau sa inceapa traseul asa ca a pornit hotarat pe prima lungime, a traverat usor stanga pe sub o surplomba si a intrat intr-un mic diedru cu catarare mixtă. Zăpada depusă la intrarea în traseu a facut destul de usoara trecerea surplombei dar in diedru acoperea complet fisurile care probabil ascundeau milte posibilitati de asigurare. Apoi, a continuat ușor spre dreapta și în sus pe un culoar ușor pana la baza unui horn surplombant. A urmat randul meu să merg cap de coardă peste pragul stancos mai compact de la jumatatea peretelui. Zăpada care acoperea fețele căzute de stâncă și implicit si prizele de pe ele imi dădea bătăi de cap si dificultăți tehnice. Am ajuns la o prima secțiune verticală, poate chiar surplombantă într-un loc, pe care, într-un final, am reusit sa o asigur cu două pitoane proaste. De aici în sus pasajele aratau cel putin la fel de susținute si am ales să abordez două diedre scurte intrerupte de o față căzută pe care am trecut-o cu emoții. Mai sus am ajuns la un prag de zăpadă și am căutat un loc bun pentru regrupare, apoi a venit secund și Alex. Urmatoarele lungimi au fost mai ușoare și datorita zăpezii mai mari care acoperea pasajele de stancă. Stiam că pe partea finală a peretelui trebuia să facem o traversare la dreapta. Nu am gasit un loc evident în care s-ar fi pretat o traversare însă mai sus am gasit un mic culoar care arăta asemanator cu cel descris în topo. Probabil ca în acest loc am deviat puțin de la linia originală a traseului pentru că ultima noastra lungime a fost mai mult de creastă decât de perete.

Ajunsi pe vîrful încălzit de soare al Bucurei II am profitat de moment pentru un happy selfie :). Am simțit ca acest traseu a fost evident mai greu decât celelalte trasee din Bucura II (Creasta Vulturilor, 25 Octombrie sau Hornul Mare) si mai ales în primele două lungimi (sau primele 4 din topo). Fiind probabil prima parcurgere de iarna a traseului (dupa ce stiu eu… imi cer scuze daca a mai fost cineva înainte si nu a facut public pe forumuri) sunt tentat sa propun gradul M6 pe prima lungime si M6+ …poate M7 pe pasajul cheie de pe brâul vertical de stâncă de mai sus în condițiile întâlnite de noi.


Date tehnice:

28 martie 2016

Echipa: Mihnea Prundeanu și Alexandru Prigoană

Durată: aproximativ 5 ore + 30 minute retragerea pe vâlcelul dinspre NE de perete

Stil: cățărare mixtă rotpunkt (pioleți+colțari) în manieră cap schimbat în totalitate pe asigurari mobile si pitoane. Traseul a ramas curat, nu am lasat pe parcurs si nici in regrupari puncte de asigurare fixe sau mobile.

Lungime: 5 lungimi de coardă ( 7 originale in descrierea din topo)

Echipament: – semicorzi 60 m

  • 12 bucle de diferite lungimi
  • un set de frienduri + marimile 1 si 2 (BD) dublate
  • un set de nuci
  • 4-5 pitoane diferite marimi (am folosit doar lame cu precadere in regrupari sau fisuri mici cu pamant inghetat)

 

[EN]

For years now I have been climbing almost every winter in Retezat Mountains, in Bucura II.

Two winters back I got interested in the Frontal Route on the North face of this wall. I knew it was climbed for the first time by Zsolt Torok and Raul Clepcea in the summer of 2005. Then Zsolt told me he hadn’t tried it in winter and he doesn’t know about any attempts and also that he thinks the route could be quite hard. For me the idea of climbing this route in winter was already planted in my head but it turned out after all that it took me a couple of years to convince myself that I am able to climb it.

So… Alex was of course happy to join forces on a Monday day and to start the week with some climbing and fresh air :). There was quite a lot of fresh snow dumped during the weekend but the weather conditions for Monday were perfect: clear blue skies, no wind and pleasant temperature.

Alex said it was his turn to start the climb and off he went for the first pitch traversing under a big overhang and moving into a mixed dihedral. The snow slope under the overhang made the passage easier but in the dihedral it covered the cracks and made it quite difficult to find proper protection. Then he continued slightly right, up an easy couloir and right at the base of an overhanging chimney. It was my turn to lead on the rock band from above. The snow made the climb technical because it covered most of the slabby rock and the holds as well. Then I reached a vertical section, even a little bit overhanging at one place and fortunately managed to protect the crux with two bad pitons. The terrain wasn’t getting any easier so I continued climbing some small corners and slabs. When I reached a small snow ledge I tried to find a belay place and Alex followed. The next pitches were easier, most of these sections were covered by a lot of snow. We knew that at the last part of the route we had to make a traverse to the right. We searched for the right place but it wasn’t too obvious and then, higher up we found a small couloir that looked similar to the one described in the topo. In this spot we had probably missed the original exit of the route because our final pitch followed the last part of the ridge.

The top of Bucura II was warmed by the sun, and we took our time to take the happy selfie 🙂

I felt this route evidently harder than other routes from Bucura II (Creasta Vulturilor, 25 October and Hornul Mare)and mostly the first 2 pitches ( first 4 from the topo). Being probably the first winter ascent of the route (to my knowledge… apologies if somebody climbed it before and kept it secret) I am tempted to propose a mixed grade of M6 for the first pitch and then the crux from the rock band at least M6+ …maybe M7 given the present conditions.