Project Description

Elbrus, Caucasus, Kabardino-Balkar Republic, Russian Federation | “Babes-Bolyai” University Scientific Expedition 

Objective: Studying the impact of global warming upon mountain glaciers in the Caucasus region

Team: Iulian Holobaca, Olimpiu Pop, Mihnea Prundeanu, Lucian Catargiu, Mihai Joimir, Daniel Bontea.

I was still studying for my masters degree when this expedition took place. Professor Iulian Holobaca from the Geography Faculty in Cluj Napoca started a project where both teachers and students were collaborating. He was familiar with my mountaneering experience and to be honest I was really waiting for him to invite me to join the team. I was really happy to be part of a project were I my passion and my studies could meet.


In inima Caucazului Central se ridica frumosul dom al celui mai inalt munte din Europa, Muntele Elbrus. Este un vulcan batran acoperit de un strat gros de gheata, dar care inca mai prezinta semne de activitate. In vecinatatea sa exista izvoare termale si periodic se pot simti emanatii de gaze vulcanice. Calatorind in jurul sau gasesti la tot pasul blocuri vulcanice imense, coloane de bazalt sau lava solidificata, semne ale puternicelor eruptii din trecut. Pentru ca Elbrus este considerat oficial cel mai inalt varf din Europa si este inclus pe lista “celor 7 varfuri”, exercita o atractie deosebita pentru alpinisti si turisti din toata lumea. Un alt motiv pentru popularitatea sa este dificultatea tehnica redusa de a-l urca, iar pentru multi acest varf este primul contact cu altitudinea mare.

Scopul plecarii noastre in Caucaz a fost insa unul stintiific. Facultatea de Geografie din cadrul Universitatii Babes-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca a gazduit in 2009 proiectul “Impactul incalzirii globale asupra ghetarului montan”. Echipa noastra si-a propus sa indentifice anumite influente ale succesiunii celor mai calzi ani din istoria observatiilor meteorologice asupra ghetarilor montani din masivul Elbrus, cu ajutorul releveului GPS si fotografic si al dendrocronologiei. Proiectul a sustinut cercetarea studenteasca si formarea unei echipe prin implicarea studentilor.

Astfel, la inceputul lunii august am ajuns pe valea Baksan care coboara de la poalele muntelui Elbrus. Zona trecea printr-un proces de dezvoltare turistica, dar cu toate acestea aspecte ale activitatilor minere si ale vechii industrii erau inca foarte vizibile. Printre localnici am intalnit putini vorbitori de limba engleza iar in echipa UBB am avut un singur vorbitor mediocru de limba rusa. In Azau, ultima localitate de pe valea Baksan, ne-am cazat si am pornit hai hui prin bazar. Proprietarii hotelurilor si pensiunilor din localitate, cat si oamenii mai instariti erau de origine rusa. Vanzatorii de la tarabele din bazar sau oamenii care misunau peste tot si se ocupau cu diferite servicii minore faceau parte din populatia autohtona – Cabardini sau Balkari – si erau mai ospitalieri si parca, mai prietenosi.

Primele masuratori le-am facut pe valea Adalsu, pe morenele lasate in urma de retragerea ghetarului Kaskatash. Aflata la granita cu Georgia, intr-o zona in care accesul turistilor este limitat, valea m-a impresionat placut prin salbaticie si curatenie. Tot acolo, pe valea Adalsu, am gasit o baza sportiva si tabara de baza pentru cei care pornesc in ascensiunile spre varfurile de peste 4000 m de pe creasta principala a Caucazului Central.

In urmatoarele zile am urcat spre Elbrus si ne-am instalat corturile la ultima statie de teleferic intitulata “Garabashi”, “Barrels” sau “La Butoaie”. Deoarece nu ne cunosteam foarte bine si nu stiam cum va reactiona fiecare membru al echipei la altitudine am luat decizia sa ne acordam doua zile pentru aclimatizare. Primul contact cu muntele Elbrus a fost dezamagitor. La Garabashi am gasit un santier intreg asezat pe ghetar… camioane, ratracuri, cateva cladiri aproape daramate si pline de gunoi, schele metalice si tot felul de fiare si sarme peste tot. Probabil ca pe timp de iarna cand zapada e mai mare toate acestea sunt mascate sub un strat alb si pur de omat…

Am tatonat pantele putin abrupte ale muntelui, am inregistrat puncte de GPS si am facut fotografii in fiecare dintre ele. Ascensiunea spre varf nu prezenta pericole si nici dificultati, vremea era insa extrem de instabila. Am hotarat sa incercam urcarea spre varf dar dupa cateva ore de mers, intr-o dimineata foarte rece si cu vant foarte puternic insotit de vizibilitate minima, am decis sa amanam urcare. Eram aproape trecuti de traverseul pe sub varful estic dar eram inghetati; eu nu-mi mai simteam degetele de la picioare si nu mai faceam fata vantul turbat care ne permitea sa ne deplasam foarte foarte incet. Ajuns inapoi la Garabashi, mi-am dat jos turturii din barba si doar atunci am inceput sa-mi simt din nou degetele de la picioare. Am aflat ulterior de la un localnic rus ca in acea zi se inregistrasera -35 de grade Celsius la statia de la Priut.

Dupa prima tentativa de urcare a trebuit sa ne facem repede un alt plan. Ne-am acordat o pauza de trei zile si am hotarat sa mai incercam o data varful profitand de urmatoarea fereastra de vreme buna. Am revenit pe Elbrus pe o vreme ceva mai buna, dupa opt ore de urcare destul de monotona  prin whiteout. Acolo, pe varf, deasupra plafonului de nori m-a cuprins un sentiment de fericire. Dorinta implinita de a vedea tot Caucazul din cel mai inalt varf al sau m-a motivat si mi-a conturat noi planuri, noi varfuri din zare pe care sa le urc: Donguz Orun, Schelda, Ushba.

Intorsi la altitudini mai mici, ne-am continuat masuratorile si studiul carotelor de pini pe valea Irik. Aceasta vale lunga, pe care pot fi intalnite mai multe etaje de vegetatie, izvoraste de sub ghetarul Elbrusului si se orienteaza spre sud. Ghetarii sunt mult mai retrasi decat cei de pe valea Adalsu cu expozitie nordica. Valea seamana mult cu unele vai sudice din Fagaras pana in zona mai inalta, apoi in zona de topire a ghetarului totul se schimba. Arata ca un desert arid si activ pe care il transporta la vale un torent spumos si maroniu. Pe versanti nimic nu e stabil, totul cade sau aluneca spre firul vaii si asteapta sa fie transportat spre zone mai joase, mai pline de viata. In valea Irik, sub noi se auzea un zgomot de gol iar de sub limba ghetarului cateva trosnete de caderi ale blocurilor de gheata. Pietre de forme diferite proaspat slefuite de forta ghetarului erau acum eliberate si incalzite de soare.

Am parasit inima Caucazului dupa doua saptamani si intorsi in tara am continuat descifrarea si intelegerea frumusetilor intalnite acolo.