[EN/RO] Frendo Spur (D+, III, 5c, 80°, 1200m) is a classic climb straight above Chamonix, a rocky buttress that stands out to the left of Aiguille du Midi. It is a real alpine climb, complex and quite long (approx. 1000 m from base to the top) with rock climbing sections and towards the end with steep snow and ice slopes. It doesn’t have high technical sections, however the engagement, the route finding and the need to move fast and efficient in exposed terrain makes it highly complex.
It is seen by many as good training or a test before the more serious walls of Grandes Jorasses, Brouillard or Freney. I have “skipped” Frendo Spur the last years because I either did not find it in better conditions, either I had more serious plans. Still, I told myself that in the right day I would climb it … and not anyway but in a style, maybe a little arrogant… the Chamonix style: “a la journee” or from lift to lift.
We did not prepare in a certain way for the climb. We had a few free days between two guided ascents of Mont Blanc and we had good weather. A day before I had climbed “Poeme A Lou” in Brevent and I asked Kyriakos if he wanted us to climb Frendo the next day. His answer was: yeah man! Of course.
Getting ready for the climb meant packing the equipment in the backpack and taking a photo of the topo. At 6:20 am we met in front of the cable car. We did not manage to catch the first lift… it was quite busy, so we took the second cable car until Plan des Aiguilles.
At 7 am we put the backpacks on and we started off to the base of the climb. We stopped 3 minutes to put on the harnesses, the helmets and the ice axes before the snow slope at the base of the climb. We hurried up so that we wouldn’t be too much exposed under the huge seracs from the North face of Aiguille du Midi.
We roped up where the climb takes a first ramp to the left and from that place on we simul climbed the whole rocky section. We stopped at some belay stations just to pass the equipment from one to another.
I didn’t feel any difficult climbing sections, the grade of the route is below 5c, so we climbed all the time in mountaineering boots. At the end of the rocky part we stopped to eat a cereal bar, to drink water and to put the ice crampons back on.
After a short 20 minutes break, we slowed down the pace for a while. Higher up, 2 rope lengths followed that needed a little more attention while traversing a few black ice sections. We reached the entrance at the Aiguille du Midi cable car after 7 hours and 2 minutes since we had descended from the cable car at Plan des Aiguilles and after 1517 m altitude gain.
We descended in Chamonix, we ate a burger and we continued the day at the beach at Passy Lake. 🙂
____
FRENDO SPUR (ROMANIAN)
Creasta Frendo este un traseu clasic fix deasupra Chamonix-ului, un contrafort stâncos ce se evidențiază imediat în stânga de Aiguille du Midi. Este un adevărat traseu de alpinism, complex și destul de lung (aprox 1000 m de la bază până la ieșire) cu pasaje de cățărare pe stâncă iar la final gheață și pante abrupte de zăpada.
Frendo Spur nu are pasaje cu dificultate tehnică ridicată însă anvergura, orientarea și necesitatea de a te deplasa rapid și eficient în teren expus îi conferă traseului multă complexitate (asemănător cu Costila Gălbinele dar mai lung, mai expus, la altitudine mai mare și cu final pe calota de gheață). Este privit de mulți ca fiind o bună pregătire sau un test înainte de pereții mai serioși din Grands Jorasses, Brouillard sau Freney.
Am “sarit” Frendo Spur în ultimii ani pentru că ori nu l-am găsit în condiții bune ori am avut planuri mai serioase. Însă mi-am propus ca într-o zi potrivită să-l parcurg… nu oricum ci într-un stil poate puțin arogant, așa cum se poartă pe la Chamonix: “a la journee” sau de la cabină la cabină.
Nu ne-am pregătit în vreun fel specific pentru traseu. Am avut câteva zile libere între două ascensiuni ghidate pe Mont Blanc și a fost vremea bună. Cu o zi înainte după ce m-am cățărat în Brevent pe traseul Poeme a Lou l-am întrebat pe Kyriakos dacă vrea să mergem următoarea zi în Frendo. Răspunsul a fost: yeah man! Of course.
Pregătirea a constat în împachetarea echipamentului în rucsac și fotografierea topo-ului traseului. La 6:20 dimineața ne-am întâlnit în fața stației de cabină. N-am reușit să prindem prima urcare… era destul de aglomerat, așa că am urcat cu a doua cabină până la Plan des Aiguilles.
La 7 am pus rucsacii în spinare și am pornit spre baza traseului, ne-am oprit 3 minute că să luăm hamurile, coltarii, casca și pioletul înainte de pante de zăpadă de la baza. Am grăbit ritmul ca să nu fim prea mult expuși sub seracurile immense de pe versantul Nordic al Aiguille du Midi.
Ne-am legat în coardă unde traseul parcurge o primă rampă la stânga și din acel loc ne-am cățărat concomitent cam toată secțiunea de stâncă a traseului. Ne regrupam doar ca să schimbăm echipamentul de la unul la altul. Nu mi-a atras atenția vreun pasaj dificil de cățărare, gradul nu a depășit 5c așa că am cățărat tot timpul în bocanci. La finalul secțiunii stâncoase ne-am oprit să mâncăm un baton cu cereale, să bem apă și să montăm din nou coltarii pe bocanci.
După scurta pauză de 20 de minute, ritmul parcă a scăzut pentru scurt timp. Mai sus, au urmat două lungimi de coardă care au necesitat ceva mai multă atenție la traversarea peste câteva secțiuni cu gheață dură. Am ajuns la intrarea în stația de sus de la Aiguille du Midi după 7 h și 2 minute de când am coborât din cabina de la Plan des Aiguilles și după 1517 m diferență de nivel.
Am coborât în Chamonix, am mâncat un burger și ne-am continuat ziua la plajă pe malul lacului Passy. 🙂
