A treia destinatie a circuitului nostru de escalada a fost orășelul italian de la poalele Dolomitilor: Arco. Arco este una dintre cele mai mari si cunoscute zone de escalada din Europa datorita sutelor de pereti de calcar de pe valea Sarca si imprejurimi. Acest lucru se datoreaza nu numai infrastructurii de esclada cu mii de trasee dar si laturii turistice ale acestei ramuri sportive.

Un pic coplesiti de sumedenia de pereti din jur, primul lucru pe care l-am facut a fost sa „cotrobaim” pe ingustele stradute ale oraselului si sa ne cumparam un topo cu traseele din zona. Cei care nu sunt dispusi sa cheltuie aproximativ 30 de euro pe o carte cam cat Biblia de groasa le poate fi foarte util sa intrebe un chelner sau vanzator de ziare ce trasee recomanda, pentru ca in Arco cam toata lumea se catara. Stiam de la prieteni ca din cauza parcurgerii intense, multe trasee aici au prizele lustruite si alunecoase. Dupa consultarea topo-ului am cautat cateva faleze mai putin frecventate si mai distantate de centrul orasului. Sambata am mers la o faleza destul de mare, deasupra satului Pietramurata. Traseele aici par sa aiba grade mai apropiate de realitatea noastra romaneasca. Un 6a de incalzire mi s-a parut intr-adevar un 6a. Traseele mai grele insa sunt interesante. Am mai incercat un traseu lung fara un anume pas dificil, dar care nu te slabeste deloc din miscari intense pana sub top. Faleza e usor surplombanta in partea sa superioara si dupa-masa e in umbra. Prizele sunt decente aici, nu sunt chiar asa de slefuite pe cat ne asteptam iar traseele satisfac zic eu, gusturile tuturor.

La ‘Domenica’ am petrecut-o la faleza Red Point Wall care este ascunsa intr-o padure frumoasa si linistita pe dealurile de langa satul Laghel. Zona merita vizitata chiar daca nu esti interesat de escalada. Stanca aici este foarte aderenta, ba chiar “tepoasa” as zice. Catararea parca este in genul celei de la Vanturatoarea din Herculane. Trasee usor surplombante si lungi. Sunt multe trasee “proiect” aici, unele chiar echipate cu bucle sau corzi fixe. Cele usoare sunt des asigurate, pe gustul incepatorilor, dar cele mai avansate au spiturile destul de distantate. M-am catarat pe un traseu superb de 35 de metri (7a) dar cam rar asigurat. Pentru pasionatii de colonete, acestea se gasesc aici in numar mare, insa traseele de-a lungul lor sunt lungi (cel putin 30 de metri) si destul de dure (7b+, 7c, 8a+).

Chiar daca am petrecut aici doar doua zile, Arco mi-a ramas in mod sigur pe lista zonelor in care voi reveni pentru escalada dar si pentru trasee lungi.

Luni, ploaia s-a instaurat pe intreaga vale iar noi am hotarat sa ne deplasam spre urmatoarea destinatie.