Se apropie primul sfarsit de saptamana al lunii noiembrie si se pare ca este vreme buna. Ma aflu in Busteni pentru ca anul acesta m-am hotarat sa ajut la organizarea Festivalului Alpin al CAR.

Vineri dimineata pe la ora 6 intru in Caminul Alpin si iau micul dejun de unul singur. Ma uit pe fereastra si vad primele raze de soare peste claile jepilor. E clar ca nu voi sta in camin toata ziua asa ca ma decid sa urc pe Claia Mica. De pe poteca ce conduce spre cascada Urlatoarea ma orientez dreapta pe firul vaii seci dintre clai. Este o vale fara marcaj turistic, dar frumoasa si ingusta, trecerea peste saritorile ei pot deschide apetitul pentru catarare. De unul singur ma misc repede, nu fac pauze, trec pe langa niste capre negre si le salut respectuos, ajung apoi la soare, sus, pe Claia Mica. Nici acolo nu fac prea multa pauza, doar beau niste apa si admir peisajul. Gasesc apoi poteca spre Brana lui Raducu, traversez patru fire de vale si ajung la pilonul de la fosta instalatie Shil. De aici in 40 de minute ajung inapoi in Busteni.

Sambata, lumea care a venit pentru festivalul alpin se trezeste devreme. Unii pleaca spre Valea Galbinele, apoi Coltul Malinului, unii spre Costila, altii in zona Jepilor. Seara, la Caminul Alpin este atmosfera placuta. La aceasta editie participa multa lume, proiectiile si invitatii speciali au starnit dorinta multor pasionati sa fie prezenti la eveniment.

Duminica vremea continua sa fie la fel de buna. Eu si Delia vrem sa facem un traseu despre care am auzit ca este foarte frumos: Fluturele de Piatra (5b, 7lc). Ii insotim pe Catalin si Silvia care vroiau sa faca traseul Policandrului si care s-au oferit sa ne arate si intrarea in Fluturele de Piatra. La urcare parca nu ne grabim foarte tare, ne bucuram insa de compania placuta si de discutiile cu Catalin si Silvia.

Ajungem pe brana Policandrului si la baza traseului nostru. Parcurgem prima lungime de coarda (comuna cu Policandrul) care este de fapt o fata de iarba lejera ca dificultate dar expusa. In prima regrupare suntem inca in umbra, ne echipam si ne despartim de cei doi care de aici vor urca pe o fisura mai in stanga. Urmatoarea lungime am facut-o mai lunga, cei 50 de metri (am folosit doua semicorzi) ne-au ajuns la limita pentru ca Delia sa ajunga in regruparea de langa palcul de jnepeni. Aceasta portiune ni s-a parut cea mai dificila din traseu probabil si din cauza ca nu apucasem sa ne incalzim prea bine. A 3-a lungime, mai usurica, incepe cu o mica surplomba, iar dupa depasirea sa se ajunge pe brana suspendata. Dupa 20 de metri intalnim o regrupare, dar alegem sa continuam pe niste fisuri foarte faine. Am facut bine ca am continuat caci corzile ne-au ajuns si de data asta la fix pentru a regrupa mai sus. Lungimea a 4-a imi revine mie. Deasupra mea este impresionantul tavan de gresie care pare sa se depaseasca prin dreapta. Pana la el o succesiune de fisuri usoare imi confera incredere. Ultima asigurare este sub tavan cam la 5 metri, iar urmatoarea deasupra tavanului la aproximativ 1,5 metri. Ma simt un pic expus desi pasul nu pare greu. Pentru putin comfort psihic montez un friend (marime mica) in fisura din tavan, apoi indraznesc si trec la liber pana la spitul de deasupra unde stau un pic si ma odihnesc. Putin mai sus ies pe o brana in dreapta si regrupez la doua pitoane cu inel. Vine si Delia. Urmez tot eu pe lungimea 5 cu plecare oblic stanga apoi intru intr-un diedru. La baza lui gasesc doua spituri dar nu regrupez, parcursesem doar vreo 10 m. Catararea continua cu o fisura interesanta la dreapta, apoi un diedru vertical, apoi o brana si o fisura faina, verticala. Delia imi striga ca se termina coarda. Nu vad nici o regrupare deocamdata asa ca ii comunic sa porneasca si ea cand corzile se termina. Am mers concomitent cam 10 metri dupa care am gasit o regrupare veche in creasta. Catalin si Silvia au iesit din Policandru cu 10 minute mai devreme si ne-au asteptat sa ne arate poteca de retragere. Ajungem la refugiul Costila inca pe lumina, sfarsitul acestei zile superbe ne prinde pe plaiul Munticelului in drum spre Caminul Alpin. Intr-adevar, Fluturele de Piatra este un traseu foarte frumos, primul pentru mine dintre traseele peretelui Policandrului.