Foto (c) Alex Sava | Photography

Eu (Mihnea n.a.) si Claudiu am pornit miercuri, 4 iulie, din Cebollapampa spre tabara de baza Pisco/Huandoy, la 4700 m. Doream ascensiunea Varfului Huandoy Norte pe ruta care ni se parea cea mai estetica si mai atragatoare, o linie evidenta care trece peste o banda de stanca din mijloculu peretelui estic. Am avut si plan de rezerva in caz de conditii nefavorabile cauzate de zapada: ruta clasica, care avea mai putine portiuni tehnice de catarat si o posibilitate de bivuac confortabil la jumatatea ei.

Din tabara de baza Huandoy Norte este vizibil frontal. Este un urias alb de 6395 m, cel mai inalt si impunator din “coroana” de 4 varfuri a masivului si al doilea ca inaltime din Cordillera Blanca dupa cele doua varfuri ale Huascaranului. Joi am urcat spre fata estica cu echipamentul pregatit pentru catarare si pentru doua nopti de bivuac.

Spre dupa-masa norii au invadat varfurile si au coborat pana la altitudinea de 5200 m, blocandu-ne vizibilitatea pe ghetarul plin de crevase pe care trebuia sa il traversam spre sud pana la baza peretelui. Am hotarat sa lasam echipamentul tehnic la baza ghetarului si sa ne intoarcem in tabara de baza si sa asteptam indepartarea norilor si vreme mai buna.

Din pacate vineri si sambata conditiile s-au inrautatit de la nebulozitate la precipitatii aproape non stop. Vineri toate echipele care vroiau sa incerce Varful Pisco s-au retras. Desi pe Varful Pisco ruta este foarte des abordata si urmele din zapada sunt aproape permanente, de data aceasta s-au acoperit cu zapada proaspat ninsa, iar in conditii de whiteout nici cativa ghizi localnici nu au incercat sa navigheze printre crevase.

Pentru ruta noastra pe Huandoy lucrurile erau mai complicate, nu erau urme, iar o varianta clara de traversare spre perete nu exista. Norii acopereau inca intreg masivul si ghetarul de sub el.

Spre Huandoy

Duminica ar fi fost ultima zi in care am fi putut urca astfel incat sa ne ajunga proviziile de mancare calculate pe zile. Ghinionul insa a continuat. Jos in tabara de baza a plouat fara incetare, iar mai sus stratul proaspat de zapada a crescut si inca ningea. Am decis sa ne recuperam echipamentul lasat la 5200 si sa renuntam. De patru zile nu am mai vazut deloc fata estica a lui Huandoy, si nici macar nu am avut norocul sa putem incerca urcarea peretelui. Anul acesta, pana acum varful nu a fost urcat de nici o echipa, iar anul trecut doar de o echipa de ghizi. Din pacate nu mai avem timp sa revenim a doua oara. Ne-am dori totusi sa ne intoarcem in anii urmatori.

Mihnea si Claudiu

04 iulie 2012