Foto (c) Alex Sava | Photography

Spre Machu Picchu am pornit doar eu (Alex Sava n.a.) si Alex Prigoana. Am plecat din Huaraz si am parcurs aproximativ 2000 de kilometri pana in Cusco, 8 ore cu autocarul pana in Lima si 22 de ore din Lima pana in Cusco. Ceea ce mi-a ramas intiparit in minte legat de acest oras, este expresia: No, Gracias! Parca orice peruan de acolo dorea sa-ti vanda ceva, orice, nu conteaza, de la masaje, la picturi miniaturale sau monede false.

Cusco este un oras turistic, cel putin centrul lui, mai precis in jurul Plazza de Armas, unde erau mai multi straini decat localnici.

Din Cusco a trebuit sa mai luam un taxi pana in orasul vecin – Pory si apoi sa ne imbarcam in cel mai luxos tren cu care am circulat vreodata. Nu am ales acest tren in mod special, dar era cam singura varianta de a ajunge la Aguas Calientes, micul oras ce sta la baza muntilor ce ascund ruinele vechii civilizatii incase.

Ne-am trezit la 5 dimineata ca sa prindem primul autobuz ce urca spre ruine iar surpriza a fost sa vedem o coada uriasa ce astepta sa se imbarce “in primul autobuz”. Ne-am asezat cumimnti la coada si am asteptat. Nu a durat mult, in 20 de minute am reusit sa urcam si noi in autobuz si sa pornim spre ruine. Pe la 6:30 am intrat in incinta monumentului istoric. Eu aveam in spate un rucsac mult mai mare decat limita specificata de autoritati, dar spre surprinderea mea, am reusit sa ne furisam fara ca cineva sa spuna ceva despre rucsacul plin cu aparatura foto la care s-a mai adaugat si trepiedul nu tocmai mic.

Cu toate ca ne-am oprit sa filmam si sa fotografiem, tot am reusit sa fim primii care au ajuns pe varf, dupa care o masa mare de oameni a ajuns sus, stricand toata atmosfera misterioasa a orasului. Am coborat la ruine, unde, literalmente erau puhoaie de oameni. Ruinele sunt foarte frumoase si pline de istorie insa numarul mare de turisti strica toata atmosfera. Din acest motiv pe la ora 13:00 eu am decis sa cobor, Alex Prigoana a mai ramas pana pe la 15:00.

Rasaritul de pe Machu Pichu a fost extraordinar si a meritat sa parcurgem atatea mii de kilometri numai pentru el, numarul mare de turisti de la ruine a cam stricat atmosfera insa intr-un final nu ne pare rau ca am fost acolo.

Alex Sava si Alex Prigoana

Machu Picchu

24 iulie 2012