Imaginile din turele la Balea Lac pe care le vazusem in ultima vreme mi-au facut pofta de o iarna mai serioasa. Cascada de deasupra lacului arata foarte bine si eram foarte tentat sa ma catar pe ea. Planul de sfarsit de saptamana era deci hotarat: tura la Balea Lac.
Sambata am plecat destul de tarziu din Cluj si dupa o mica oprire in Sibiu am prins ultima cabina si am ajuns la Balea Lac pe intuneric. Am pornit la lumina frontalelor spre cascada de gheata. Nu mai era la fel de spectaculoasa ca in sfarsiturile de saptamana precedente, o mare parte din ea era acoperita de zapada proaspat ninsa.
…
Pentru ziua de duminica am renuntat la catararea pe gheata si am pornit intr-o tura. Dimineata pe la ora 7:30 am pornit spre Saua Capra, Revolver, Varful Capra, Varful Arpaselului. In creasta am fost intampinati de ceata si vant. Prognozele meteo indicau temperaturi scazute si iata ca s-au si adeverit… simteam asta din plin in varful degetelor.
Partea care imi era necunoscuta din traseu era coborarea de pe Varful Capra spre V-ul Arpaselului… mai fusesem vara dar iarna ma asteptam la conditii mai “delicate”. Parea insa sa fie totul in siguranta, zapada nu prezenta pericole iar piciorul pe care coboram spre varf nu avea dificultati tehnice. Catelusa care ne-a insotit de la cabana mergea in fata noastra cam la 50 de metri si parea sa-si ia in serios rolul de ghid montan marcandu-ne drumul cel mai simplu cu urmele pe care le lasa in zapada.
Intr-un moment, am zarit printr-o fereastra in ceata peretele varfului. Era “tapetat” de un strat de zapada proaspata, afanata. Cu toate acestea am reusit sa observ un lant si doua bucati de cordelina atarnand in perete, semn ca pe acolo erau si asigurarile. De la distanta traseul parea accesibil. Ajunsi in V-ul Arpaselului m-am legat in coarda si am pornit hotarat spre prima asigurare aflata la cativa metri buni mai sus. Elanul mi s-a taiat insa repede in primii trei metri. Feliile de sisturi orientate in jos si acoperite de zapada erau parca lipsite de prize. Am tot zgariat cu pioletii incercand sa gasesc niste prize mai clare insa totul era ascuns sub zapada ca faina. Cand am gasit o fisura, am infipt lama pioletului in ea facand cheie insa bolovanul s-a desprins de perete si a cazut. M-am demoralizat si nu vroiam sa risc vreo cadere. Am coborat, mi-am tras suflul, mi-am incalzit mainile inghetate si am mai incercat o alta abordare, mai in dreapta. Nici aici nu m-am descurcat. Stand intr-o pozitie incomoda si cu o mana incercand sa curat stancile de zapada am obosit. Coechipierii erau deja inghetati in regruparea din zapada.
Am hotarat sa abandonam catararea si sa mergem inapoi spre Balea… nu direct insa, ci cu o scurta incursiune pe Varful Vanatoarea lui Buteanu si cu o coborare prin Valea Vaiuga. Intre timp cerul s-a deschids si soarele a inceput sa ne mai incalzeasca. Apareau in fata nostra scaldate in soare multe varfuri fagarasene. Peisajul era de-a dreptul spectaculos.
Leave A Comment